Există o legătură indisolubilă între corpul nostru şi viaţa noastră psihică. O dovedesc nu doar cercetările ştiinţifice, ci şi însuşi corpul nostru. Cu toţii am experimentat genunchi tremurând, nod în gât sau inima bătând tare în urechi atunci când ne-a fost frică, obraji roşii arzând atunci când ne-am simţit ruşinaţi, senzaţie de vomă sau durere de stomac atunci când am fost stresaţi, etc. Psihoterapeutul integrativ Valeria Vîrlan vine cu explicaţii exclusiv pentru cititorii Ce se întâmplă, doctore?
Somatizăm tot ceea ce nu exprimăm: emoţii, conflicte, situaţii neîncheiate, evenimente traumatizante, despărţiri, pierderea celor dragi, etc. Tot ceea ce nu ajunge să fie pus în cuvinte, ajunge să fie strigat de corpul nostru. Tăcerea cuvintelor trezeşte violenţa durerilor. De multe ori corpul nostru strigă după ajutor nu prin intermediul durerilor, ci prin al problemelor de greutate: fie ele exces de greutate, sau deficit.
Kilogramele în plus – iată o teorie din medicina chineză
Unul dintre principiile de bază în medicina chineză este că oricărui surplus îi corespunde un minus, şi oricărui minus, un exces. Astfel că, de multe ori, surplusul de greutate poate traduce un deficit de atenţie, grijă, iubire, validare, manifestate într-un sector important al vieţii noastre, autosabotaj, etc. La fel cum deficitul de greutate poate indica un exces de griji, sarcini, responsabilităţi, muncă etc. În ambele cazuri, însă, ceea ce lipseşte, de fapt, este o insuficientă iubire şi grijă pentru propria persoană. Din acest motiv, adresarea simptomului – excesul sau deficitul de greutate – nu rezolvă problema. Pentru că nu este adresată cauza reală.
Kilogramele în plus – gol sufletesc
Excesul de greutate, cum spuneam, apare ca o consecinţă a unui gol de afecţiune, atenţie, iubire, validare într-un sector al vieţii noastre. Comportamentul de alinare învăţat, în acest caz, de persoana în cauză este acela de a umple cu mâncare acest gol, sau de a obţine alinare în acest mod, atunci când traversează situaţii dureroase. Sau pur şi simplu de a-şi distrage atenţia de la ce doare în viaţa sa prin scurte momente de plăcere culinară. Când aceste persoane nu au cu ce să-si umple mintea, amintiri dureroase, angoase, anxietăţi, agitaţie tulburătoare, sau apatie mintală (pe care o numim plictiseală) se ridică la suprafaţă.
Această teroare a vidului le împiedică să petreacă timp cu ele însele, astfel încât se refugiază în excese. În aces caz vorbim despre excese culinare, însă ele pot fi şi de altă natură: sex, băutură, fumat şi chiar droguri, în funcţie de cât de mare este durerea resimţită şi de ce comportament învăţat le este mai la îndemână.
Aceleaşi excese alimentare se pot manifesta şi în situaţii de criză, solicitante, stresante: despărţiri, stres la locul de muncă, etc. Putând avea, deci, un caracter tranzitoriu, odată cu apelarea la ajutor terapeutic specializat şi, astfel, cu depăşirea situaţiei de criză.
Kilograme în plus – corpul unei persoane ”mici” are nevoie să fie văzut
În problematica foarte complexă a problemelor de greutate, mai pot apărea şi cazuri în care, deşi nu face excese alimentare (ba uneori poate că se şi înfometează), cineva totuşi să nu poată să slăbească şi chiar să crească în greutate, în continuare. Dacă în urma analizelor medicale se constată că nu este vorba despre o cauză medicală (de exemplu, probleme cu tiroida, fierea etc.), putem să ne gândim tot la o cauză psiho-somatică. De multe ori persoana poate să se simtă “mică”, neimportantă, insuficientă şi atunci corpul său să aibă nevoie să ia proporţii pentru a fi “văzut”, sau să aibă nevoie să fie mare pentru a putea ţine sub control încărcătura uriaşă de răni/traumă/conflicte interioare pe care persoana o ţine în interior şi nu o adresează.
Valeria Vîrlan, psihoterapeut integrativ
